Intrebari si raspunsuri - Ioan Muntean



1.CE ESTE ALCHIMIA SPIRITUALĂ ?


Alchimie spirituală semnifică transformarea fiinţelor umane în aur şi transformarea calităţilor noastre inferioare, precum frica, ignoranţa, vrăjmăşia şi ruşinea, în cele mai preţioase lucruri care există: iubire, iluminare, fericire şi împlinire.

Paşii alchimiei, care încep de la naştere şi duc în cele din urmă la transformarea totală, au fost parcurşi atunci când o persoană a trecut dincolo de limitări, a aruncat toată teama şi a descoperit spiritul pur din interiorul său.

Adevărata alchimie este înlăuntrul nostru. Maestrul este un agent catalizator.

2. CE ESTE VIAŢA ?

Corpul nostru este format din miliarde de celule care intră în diverse combinaţii până formează corpul. În mod similar fiecare dintre noi suntem o parte din Creaţia Divină, din Întreg. Aşa cum arată şi dr. Janine Fontaine corpul fizic reprezintă numai 5 – 10 % din ceea ce este omul, restul fiind energie şi informaţie de vibraţie înaltă (suflet, spirit...).

Prin intermediul acesteia suntem în legătură cu întreaga creaţie şi în primul rând cu cei apropiaţi nouă: copii, neamuri, prieteni...

Toate formele de viaţă sunt sisteme de energie, care transmit semnale şi vibraţii. Noi - corpul nostru fizic, emoţional, mental şi spiritual - suntem câmpuri de energie în mişcare, cu toţii rezonând şi vibrând la propria noastră frecvenţă de vibraţie unică şi transmiţând unde de energie.

Viaţa este o şcoală a creşterii armoniei sufletului nostru cu restul Creaţiei Divine. În parabola fiului rătăcitor Iisus ne descrie călătoria de la perfecţiunea inconştientă, prin imperfecţiunea aparentă şi „rău", până la perfecţiunea conştientă.

Fiecare trebuie să ne urmăm propria cale. O credinţă devine eliberatoare numai prin experienţă proprie.

Indicatorul nivelului de armonie este bucuria.
Iisus ne arată că Dumnezeu este Lumină şi Iubire.
Trebuie să fim în contact cu corpul, să-l iubim, să fim conştienţi de el, să ştim mereu ce e cu el.

3. CE ESTE BOALA?

Starea de sănătate este starea de armonie perfectă cu Întregul. Orice stare de dizarmonie este stare de boală şi creează încetiniri ale funcţionării pe subtil şi ulterior pe fizic. Şi un gând de vibraţie joasă are ca efect reducerea imunităţii. Bolile şi necazurile le văd ca semne ale insuficientei armonii între sufletul nostru şi restul Creaţiei.

Deşi medical clasic toate bolile sunt grupate sub diferite denumiri, din punct de vedere energetic şi informaţional fiecare boală este diferită de celelalte.

Ori de câte ori apare o boală, cu până la şase luni înainte de a se manifesta pe corpul fizic sunt transmise continuu semnale. Schimbările apar mai întâi în sistemul energetic şi informaţional şi apoi se manifestă în corpul fizic.

4. CARE SUNT CAUZELE BOLILOR?

Toxicitatea din gândurile negative, emoţiile negative nerezolvate, poluanţi, gunoaie, hrană necorespunzătoare etc., afectează câmpurile de energie ale corpului.

Expunerea repetată sau prelungită la stres eliberează substanţe chimice hormonale, cum ar fi cortizonul, colesterolul şi adrenalina, care slăbesc sistemul imunitar şi cresc riscul apariţiei de cheaguri de sânge şi a întăririi arterelor. Stocarea de emoţii negative în corpul fizic creează blocaje de energie care, în caz că sunt nerezolvate, vor conduce la distrugere şi boală.

Consider că toate bolile sunt ale sufletului. Una din principalele cauze ale bolilor este orgoliul. Cel orgolios nu se poate conştientiza ca parte a Întregului si ca efect nu-şi poate primi corespunzător energia şi informaţia de care are nevoie...

Aceasta creează dificultăţi sufletului chiar şi după plecarea din această viaţă.

5. PAŞI PE... CALE

Calea ne-o arată Iisus de 2000 de ani.

Tot mai mult, pe măsură ce progresează, o reconfirmă şi ştiinţa.

"Deveniţi o mlădiţă din vie" ne indică Iisus.

Importantă e trăirea şi nu teoria pentru că toată teoria din lume nu face cât un gram de practică.

Cei de care mă ocup conştientizează că nu ceea ce discutăm este important ci energia pe care o primeşte sufletul lor fiind în legătură cu mine. Mulţi o percep ca fiind între noi, o legătură continuă, iar când intrăm în legătură prin telefon sau direct, ridicarea lor este şi mai puternică.

Să conştientizăm că Dumnezeu este în toţi şi în toate, că totul este un imens templu divin din care facem şi noi parte, şi făcând tot ce simţim nevoia să facem să lăsăm grijile în seama lui Dumnezeu.


Indiferent ce fac ceilalţi noi cu bine să răspundem pentru că prin aceasta noi ne înălţăm cu sufletul spre Dumnezeu şi primim mult mai multă putere...

Să conştientizăm că Dumnezeu este lumină şi iubire şi de ceea ce iubim ne putem apropia.

Pentru a se duce răul care este de altă dată în jurul nostru trebuie să ne rugăm, dar trebuie să învăţăm să ne rugăm.

Să conştientizăm că şi bolile şi necazurile sunt îndemnuri de a ne întări armonia sufletului cu Dumnezeu.

Să ne bucurăm de binele celorlalţi şi în rest să-i lăsăm în seama lui Dumnezeu să-şi înveţe lecţiile, să nu-i judecăm.

Sufletul nostru trebuie să fie numai în legătură cu Dumnezeu.

De orice ne ataşăm se creează probleme. Starea normală este de bine, de sănătate, de bogăţie.

Bogăţia să o înţelegem ca un cadru divin în care ne aflăm şi nu ca fiind a noastră. Urmaşii trebuie să-i vedem ca daruri de la Dumnezeu şi abia apoi ca pe copiii şi nepoţii noştri.

Să trăim în prezent şi să ne bucurăm de fiecare clipă. Singurul timp real este prezentul. Numai când trăim în prezent putem fi în legătură cu Dumnezeu, ne trăim cu adevărat viaţa, suntem cu adevărat vii. Când ne bucurăm se înalţă sufletul spre Dumnezeu, se curăţă de aspectele mai puţin bune, se luminează viitorul.

Să facem cu bucurie şi mulţumire ceea ce simţim nevoia să facem. Când suntem mulţumiţi cu ceea ce facem efectul la ceea ce facem este cu atât mai bun şi înălţarea sufletului spre Dumnezeu cu atât mai stabilă.

Să avem întotdeauna imaginea de bine spre care tindem ca şi cum Dumnezeu le rezolvă pe toate. Să facem tot ce simţim nevoia să facem, şi pe măsură ce se înalţă sufletul spre Dumnezeu se curăţă şi informaţia care vine de la Dumnezeu, o primim mai clară, gradul de adevăr din ceea ce simţim că trebuie să facem este mai ridicat. Să ne bucurăm că se face voia lui Dumnezeu, să le primim pe toate cu smerenie, bucurie, mulţumire, sufletul deschis.

5.1 Dacă se poate să fim în legătură cu un maestru

Adevărata alchimie este înlăuntrul nostru. Maestrul este un agent catalizator.

Tot ceea ce avem nevoie este înăuntrul nostru. Într-o reacţie chimică, pentru ca ea să poată avea loc, suportul de energie şi informaţie vine de la catalizator. În mod similar, de la maestru vine energia şi informaţia de care avem nevoie pentru a ne putea transforma.

Discipol este cel care este gata să primească, care e pasiv, deschis, vulnerabil. Iar maestru e cel care curge, care se revarsă, împrăştiindu-şi trupul în existenţă. Şi cea mai bună cale este să devină hrană pentru aceia care caută adevărul. Asta este împărtăşania lui Iisus.

Oricând discipolul e pregătit maestrul apare. Când eşti pregătit Dumnezeu te caută. Oricând eşti pregătit, sămânţa va încolţi, bobocul va deveni floare. Pregătirea înseamnă aşteptare - aşteptarea e singura rugăciune pe care poţi s-o faci. Numai credinţa poate să aştepte.

Dacă poţi să aştepţi cu bucurie, nu va fi nevoie să mai aştepţi mult, pentru că divinul ţi se poate întâmpla numai când aşteptarea ta este extatică, plină de bucurie. Aşteaptă cu infinită răbdare, cu bucurie, cu extaz, şi atunci nu va mai fi nevoie să aştepţi, se poate întâmpla chiar şi în clipa asta. Dacă eşti deschis, pasiv, nimic nu poate împiedica lumina să intre.
Un fenomen viu, un maestru, prin simpla sa prezenţă creează un mediu. Şi, când intri în acel mediu, intri într-o familie, devii o parte a sufletului maestrului. Acum vei exista ca parte a maestrului şi el va exista prin tine.. Maestrul va avea grijă de tine în toate privinţele, vei fi acolo în intimitate, în strânsă apropiere.

Iisus a spus: "Luaţi şi mâncaţi acesta este trupul meu".

Când suntem în apropierea unui maestru el curge în noi, devine un curent înlăuntrul nostru. Vine la noi, ne umple până în centrul cel mai adânc.

Nu trebuie să facem nimic, trebuie doar să fim receptivi în prezenţa lui - apropiat, receptiv, deschis.

IOAN MUNTEAN

Niciun comentariu: