Dincolo de moarte...


"De zeci de ani se fac diferite observaţii, se experimentează şi se adună
material referitor la manifestările spirituale. Azi, numărul manifestărilor
spirituale înregistrate este atât de mare, iar numărul celor care le-au analizat
şi sintetizat este atât de impozant, încât doar aceia nu se încredinţează de
valoarea revelaţiilor venite de dincolo de vălul lumii fizice, care închid ochii şi
nu vor să vadă, care îşi astupă urechile şi nu vor să audă. Este inadmisibil ca
omul să manifeste ignoranţă faţă de modul cum moare trupul său, faţă de
sentimentele şi senzaţiile resimţite de entităţile spirituale, când trec în lumile
spaţiale.
Examinând seriile nesfârşite de mărturisiri ale entităţilor spirituale ce şi-au
dezbrăcat trupul, se constată o concordanţă între ele, confirmându-se unele
pe altele. Nu se poate admite ca persoane inculte sau necunoscătoare ale
fenomenelor spirituale, din ţări şi timpuri diferite, să se concerteze
între ele şi să debiteze - conştient sau din subconştientul lor - despre
fenomene identice, referitoare la existenţa omului dincolo de hotarele morţii.
Când entitatea ce comunică dă probe – prin comunicările ei personale şi
intime, neştiute de nimeni - că într-adevăr, ea este fosta personalitate
terestră, şi când ea, ca şi alte entităţi spirituale, descrie aceleaşi fenomene,
petrecute şi resimţite în lumea invizibilă, o minte rezonabilă, dezbrăcată de
orice idee prestabilită, nu poate să nu admită realitatea lor.
Din enumerarea acestor câteva cazuri, se poate constata că există
fenomene ,fundamentale - care
se produc în mod constant, indiferent de gradul evolutiv al entităţii spirituale
ce se destrupează, şi există fenomene secundare - care se produc sau nu, în
funcţie de evoluţia spiritului trecut în lumea spaţială.
Fenomenele fundamentale prin care trece entitatea spirituală după părăsirea
vieţii terestre sunt:

1. La început, nu crede că trupul său a murit;
2. Se vede om, ca şi mai înainte;
3. I se derulează panorama întregii vieţi terestre;
4. Este întâmpinată de rude sau prieteni;
5. Cade într-un somn;
6. Sesizează că lumea unde a sosit este splendidă sau întunecoasă, conform
faptelor sale;
7. Observă că lumea cerească este substanţială, reală şi asemănătoare ca
aspect cu cea terestră;
8. Constată că entităţile spirituale comunică între ele prin gândire - limbajul
spiritual;
9. Remarcă faptul că gândirea este forţa creatoare a lucrurilor şi
fenomenelor;
10. Vede că entităţile spirituale străbat spaţiile, ca gândul, în sus sau
împrejurul pământului;
11. Constată că, potrivit condiţiei lor morale şi evoluţiei lor intelectuale,
entităţile spirituale gravitează automat către nivelul spiritual corespunzător.
Fenomenele de ordin secundar prin care trece entitatea spirituală după
părăsirea vieţii terestre sunt:
1. După ce-şi vede trupul întins rece şi palid pe pat, observă că are un corp
eteriform;
2. Constată că, după cum în lumea trupească nu există doi indivizi absolut
identici, tot aşa două entităţi spirituale nu pot să treacă în mod absolut prin
aceleaşi fenomene spirituale, fiind vorba de diferite grade evolutive;
3. Două duhuri care au trăit pe pământ împreună ca soţi, se vor duce fiecare
în nivelul lor spiritual, dar pot să se întâlnească şi să-şi comunice ideile şi
sentimentele de câte ori doresc;
4. Cu toate că orice entitate spirituală poate crea prin puterea gândului său,
marile creaţii sunt rezervate doar anumitor ierarhii de spirite specializate;
5. Entităţile spirituale dominate de pasiuni umane rămân totdeauna legate
de mediul unde au trăit, un timp mai scurt sau mai lung, după intensitatea
pasiunii lor. În general, moartea fizică nu
le produce nici o schimbare în înţelegere, de aceea ele se cred tot
pământeni, cred că trăiesc tot
printre oameni trupeşti. Dintre aceste spirite sunt şi cele ce bântuie anumite
locuinţe;
6. Durerea sfâşietoare a celor rămaşi pe pământ îi produc torturi groaznice şi
din această cauză nu poate să intre în relaţie cu ei. În acelaşi timp, este
reţinut la suprafaţa pământului, nepermiţându-i-se să se ridice la nivelul
corespunzător evoluţiei sale;
7. Văzându-se singură, se înspăimântă, dar imediat aude o voce sosită de
departe. Este vocea unui spirit amic, care simţind din depărtare neliniştea sa,
vine să-i vorbească şi să-l sfătuiască.
Din toate aceste afirmaţii se relevă cât de numeroase taine există în operele
Creatorului, pe care omul nu le cunoaşte şi nici nu caută să le afle. El se
alipeşte cu toată puterea sufletului de lucrurile pământeşti, trecătoare
precum fumul, uitând că e un musafir al pământului, al acestei forme de
viaţă trupească."

"Extragem un caz din lucrarea intitulată „The Morrow of Death by Amicus”. În
această culegere de comunicări, spiritul preotului N. A. Stockwell comunică
prin mediumul numit Ernest H. Peekam, următoarele idei, referitoare la
moartea sa fizică.
„Când eram în lumea terestră, nu mi-am putut face nici o idee despre
existenţa omului dincolo de mormânt. Aveam asupra acestui subiect idei
confuze şi nesigure, care se învârteau mereu în jurul concepţiilor obişnuite -
ale unui paradis rezervat celor buni şi ale unui infern gata să înghită pe cei
răi. Pe timpul meu nu se prea cunoştea posibilitatea comunicării cu entităţile
spirituale. Nu rămânea decât să faci teorie şi să ai credinţă în Dumnezeu.
Credinţa o aveam. În aceste condiţii, e inutil să mai spun că atunci când mam
găsit în lumea spiritelor, am rămas profund mirat în faţa realităţii. Am
fost primit, întărit şi ajutat de persoane cunoscute pe pământ şi care mă
precedaseră în marea călătorie. Primii mei paşi în lumea cerească au fost
supravegheaţi de ghidul meu. Dar ceea ce constituia pentru mine suprema
bucurie, în acel moment, a fost întâlnirea cu scumpa mea soţie, care mă
înconjura cu toată atenţia, plină de devotament şi afectuoase mângâieri. Pot
afirma că prima mea impresie în lumea spirituală a fost proba că iubirea
soţiei mele nu slăbise prin moartea ei. Moartea nu poate suprima afecţiunea,
nici împiedica întâlnirea a două spirite care s-au iubit pe pământ. Una din
primele descoperiri în această nouă lume a fost aceea de a mă descoperi pe
mine însumi. Adevărata mea personalitate se desfăşura înaintea mea cu
toată cruzimea culorilor şi această descoperire nu era prea măgulitoare
pentru fiinţa mea. Procesul morţii fizice - ca şi cel al renaşterii în lumea
spirituală - este foarte interesant. În mod normal, de îndată ce încetează
funcţiile trupului - proces care poate dura uneori un timp foarte lung -
suferinţele fizice şi mâhnirea sufletului încetează şi ele, şi încetul cu încetul
se trece gradat la starea de inconştienţă absolută. Dar aripa morţii o dată
trecută, vine o dezlegare sublimă: spiritul renaşte la o nouă existenţă. Duhul,
la început nu bagă de seamă că a dezbrăcat trupul, dar dacă se întâmplă să
observe prea devreme acest lucru, el rămâne deosebit de tulburat, mai ales
când moartea a rupt legături afective puternice. Dar în lumea spirituală
nimeni nu e părăsit. Toate entităţile spirituale, fără excepţie, când ies din
criza morţii, sunt primite de conducători experimentaţi, pentru a-i întări,
consola şi asista. Ei vor intra în noua existenţă după cum cer condiţiile lor
morale, intelectuale şi spirituale. Mediul care îi va primi va fi determinat de
gradul lor de spiritualitate. Dincolo de moarte ne aşteaptă pe fiecare o
situaţie pregătită de noi pe pământ. Nu poţi să te duci în alt loc decât în sfera
de care aparţii. Calificările noastre spirituale ne fac să gravităm, cu o precizie
de neînfrânt, către condiţiile de existenţă corespunzătoare meritelor şi
lipsurilor noastre. Marea lege a afinităţii reglează acest proces inexorabil.
Omul merge după moartea sa în locul de el pregătit, prin traiul său pe
pământ. Acolo, el se adună cu semenii săi, gravitând în sânul acelor legiuni
spirituale în mijlocul cărora se va simţi foarte bine. Voi descrie în două
cuvinte natura substanţei întrebuinţate în construcţiile sau creaţiile mediului
nostru spiritual, precum şi metodele întrebuinţate. Lumea noastră este cea
mentală, a gândului. Tot ceea ce se vede aici, tot ce e utilizat aici, este
creaţia gândirii. Chiar corpul nostru spiritual prin care ne exercităm
activitatea este o creaţie substanţială a gândului Creatorului. În jurul nostru
iau formă creaţiile gândirii noastre, care se unesc şi se armonizează cu
gândurile celorlalţi. Unele din ele sunt exteriorizări inconştiente ale unor
spirite, altele, din contră, sunt rezultatul forţei creatoare a gândului voit şi cu
un scop determinat. Noi suntem fiinţe construite din gândire, şi existăm întro
lume creată prin gândire. Aici, tot ce există pare a fi constituit după felul
cum a lucrat gândirea. Substanţa asupra căreia se exercită forţa gândirii este
- în raport cu noi - tot atât de solidă şi durabilă ca piatra şi metalele din
mediul vostru terestru. Vouă vă este greu, fireşte, să concepeţi asemenea
lucruri. Asemenea vouă şi eu îmi imaginam că toate creaţiile de aici sunt
formate dintr-o materie vaporoasă, dar venind aici, am văzut că ele sunt, în
felul lor, tot atât de solide şi viu colorate ca şi obiectele solide şi colorate ale
mediului terestru. Casele sunt zidite de spirite specializate în a modela, prin
puterea gândului, această materie eterică, spirituală. Desigur, cei ce trăiesc
în mediul terestru, radical deosebit de al nostru, vor înţelege cu greu, iar unii
chiar deloc cele afirmate de noi. Cu toate acestea, te asigur că procesul de
care îţi vorbesc este foarte simplu, natural şi eficace. Învăţămintele date
acum pământenilor, constituie una din numeroasele taine pe care Isus din
Nazaret nu le-a propovăduit decât ucenicilor Săi, pentru că omenirea de
atunci nu era coaptă pentru a le primi.”"

Scarlat Demetrescu - Din Tainele Vietii Si Ale Universului

Niciun comentariu: