Scară la cer... (14)




Constantin

   Mai avem câteva zile și trebuia să vină pe lume cel de-al doilea copil al meu. Nu știam ce nume trebuie să alegem pentru el. Mă rog să vină răspunsul, de undeva, de sus... Și a venit sub forma unui vis. Noaptea am văzut, în vis, desigur, un grup de bărbați, toți de aceeați înălțime, îmbrăcați în costume identice, pe dedesubtul cărora se vedea cămașa albă, descheiată la nasturele de sus, cu un rever apretat, călcat impecabil, care dansau în cerc. Și cântau în același timp, pe fundalul unei muzici divine. Auzeam sunetele pe fundal, dar undeva mai aproape, se auzea corul acestor bărbați strigând, cântând: ”Constantin, Constantin, Constantin...!” Mă trezesc dimineața și îi spun soțului – ”Cred că trebuie să aibă numele ... Constantin!” Soțul spune : ”Cum să fie acesta numele unui copil? Nu știu...” Și a rămas întrebarea în aer... La primul copil, Maximilian, a fost ușor deoarece soțul încă din copilărie spunea: ”Dacă voi avea un băiat, acesta se va numi Maximilian”... Iată că la al doilea băiat nu mai știa... nu se gândise că va fi și un al doilea... Singurul lucru care am putut să îl fac, ca o conexiune la acest vis, a fost să aleg ca naș de botez, pentru bebe, un ”Constantin!”, cel mai bun medic dermatolog din oraș și un sufet apropiat socrului meu, Valentin, și familiei lui. Iar numele, Ionuț, a fost hotărât de ziua nașterii lui, de ”Sf. Ioan”.
   Chiar astăzi vorbeam cu soțul și el își amintește de ruda lui, Tuți, care trăia la București, originară din Iași, despre care spune: ”Uite cum zeci de ani, trăind în București, nu și-a pierdut accentul de ieșeancă...”. La care eu completez...” Da și soțul ei, Constantin, ce om extraordinar...o întreagă istorie trăită pe viu... povestea de legionari, Garda de Fier, de Antonescu, regele Mihai și multe, multe altele...” Au trecut mai mult de zece ani de când Constantin a murit într-o garsonieră modestă, la București...  Avea peste 80 de ani... Iar Contantin era bunicul soțului meu, refugiat din Basarabia, la vremuri de restriște... Așa că îmi explic abia acum visul și au trecut doar ... patru ani...

Ligia Beatrice Vasilescu

Va urma...

Niciun comentariu: