Scară la cer... (11)


Veterinarul 

Un alt om deosebit, rudă, de asemenea, cu soțul meu, este nenea Ionică, veterinarul satului. O boală cumplită i-a curmat viața. Repede. Dureros, pentru el și pentru noi toți. Pentru oameni, dar și pentru cele care nu cuvântă. Omul care și-a dedicat întreaga viață animăluțelor și mari și mici din satul lui de baștină, și în plus și din câteva sate alăturate. A apărut în visul meu și mi-a spus că acum îngrijește un cațeluș care are o lăbuță rănită... Ce am înțeles? Că și dincolo de moarte își duce vocația mai departe...



Cine l-a omorât? 

Un alt unchi, altă poveste... Avea o funcție importantă în oraș. Putere decizională, un loc de muncă la care foarte mulți râvneau. Într-o după-amiază fatidică urca scările în grabă, la birou. Cu telefonul la ureche. Așa l-a prins ”moartea”. Stop cardiac. S-a prăbușit pe asftaltul rece al clădirii unde lucra. Să fi fost acela telefonul care a provocat stresul la care inima nu a mai rezistat? Posibil, orice este posibil. Fără să vreau, să știu sau să îmi propun ceva, l-am visat. A venit la mine, ca un fulger, repede și într-o fracțiune de secundă mi-a spus: ”Ei m-au omorât!”... Cine sunt ei, sincer nu am aprofundat și nici nu cred că trebuie. Cred în karma și în efectul bumerang – faci bine se întoarce, facă rău tot se întoarce...



Parașuta 

Am dormit o noapte la o colegă de serviciu, pe când lucram în presa din România. Pe la mijlocul nopții mă trezește un foșnet. Văd balconul si acolo ceva alb, fluturând... ca niște aripi care vroiau să își ia zborul sau care tocmai se închideau, după aterizare. Mă ridic, privesc, văd cele povestite anterior și apoi mă întind la loc răpusă de somn. Dimineața povestesc colegei ce am auzit și m-a trezit. Ea, se uită mirată la mine și îmi spune: ”Știi, am în balcon, parașuta unui aviator, om de știință, ufolog, care stă la mine de ceva vreme, dar nimeni nu a vazut și nu a auzit nimic legat de ea, până la tine... Proprietarul parașutei a dispărut cu un avion pe care îl pilota, într-o anumită cursă pentru care fusese angajat, în condiții misterioase...”

Ligia Beatrice Vasilescu

Va urma...

Niciun comentariu: